O descoperire recenta datorata brasoveanului Cristian
Pintilie a scos la lumina, nu departe de „Ganditorul” de la Hamangia, un
inel gravat cu aceleasi simboluri prezente si pe misterioasele tablite
de la Tartaria despre care el crede ca ar putea certifica autenticitatea
acestor artefacte milenare. La fel cum astronomii amatori descopera
comete si asteroizi pe care nu le observa marile, soficticatele si
costisitoarele telescoape ale lumii, tot asa un amator a facut aceasta
descoperire arheologica remarcabila, dupa cum scrie Monitorulexpres.ro.
Cum a reusit?
Lui Cristian Pintilie ii place sa „hoinareasca” pe internet prin
intermediul aplicatiei Google Earth pentru a cauta virtual locuri
interesante de pe planeta. Asa se face ca, focalizandu-se pe Dobrogea, a
descoperit urmele unor cetati si sanctuare stravechi. Rabdarea si
curiozitatea i-au fost rasplatite din plin. Langa Cernavoda, in satul
Seimeni, acolo unde vazuse pe Internet zeci de adancituri ciudate in
forma de disc, a sapat si a gasit o adevarata comoara: piese de
ceramica, vetre, amfore. Dar cel mai valoros artefact pe care l-a scos
la lumina a fost un inel de bronz pe care sunt inscriptionate simboluri
similare celor de pe celebrele placute de la Tartaria.
Daca inelul se va dovedi a fi vechi de circa 3.500 de ani, asa cum
banuieste arheologul amator, atunci inelul ar putea atesta faptul ca
pictogramele gasite la Tartaria, despre care se crede ca sunt vechi de
circa 7 milenii, constituind prima scriere din istoria omenirii, au fost
folosite vreme de mii de ani de catre civilizatiile care au trait pe
meleagurile noastre. O surpriza totala, deoarece la vremea cand se
fabrica acest inel, alfabetul de la Tartaria se presupune ca era deja
disparut. Enigma se adanceste, daca ne gandim ca, fata de Tartaria,
Seimeni e la o distanta de sute de kilometri si circa 3.000 de ani. Insa
la numai o aruncatura de bat de Hamangia, ceea ce lanseaza noi ipoteze
de lucru pentru istoricii din intreaga lume. Deocamdata, inelul a ajuns
la Muzeul National de Istorie unde asteapta un verdict al
specialistilor.
Inelul perfect conservat are gravate pe suprafata lui semne ciudate
care l-au dus cu gandul pe descoperitorul lui la misterioasele tablite
de la Tartaria. „Inelul are diametrul de 20 mm, iar sigiliul are forma
octogonala cu laturile de 3 si 6 mm, dispuse alternativ. Pe sigiliu sunt
gravate imagini ideografice, dintre care doua sunt identice cu semnele
Vinca-Turdas. Unul se regaseste pe placuta circulara descoperita la
Tartaria in 1961 de catre cercetatorul clujean Nicolae Vlassa, iar alte
doua sunt asemanatoare cu un semn existent pe o placuta din ceramica
descoperita in anul 1969 la Gradesnica, in nord-vestul Bulgariei”, spune
arheologul amator.
Inelul poarta semnele scrierii danubiene, cea mai veche din lume
cunoscuta pana acum. Aceste simboluri s-au transmis de-a lungul
generatiilor vreme de mii de ani fara sa sufere modificari importante
si, probabil, sunt incarcate de semnificatii deosebite, din moment ce
apar pe un inel. Descoperirea lui Cristian Pintilie poate fi dovada de
care aveam nevoie pentru a demonstra ca placutele de la Tartaria contin o
scriere veche, si nu imagini cu conotatie artistica sau comerciala cum
presupun teoriile de pana acum.
Seimeni, Tartaria – similitudini si controverse
Prima observatie interesanta care leaga inelul de la Seimeni cu
placutele de la Tartaria este similitudinea semnelor. Din moment ce
acestea au fost folosite in ambele locuri, atunci este vorba de aceeasi
civilizatie neolitica in epoci diferite. Dar care civilizatie si ce arie
acoperea? Nicio scriere nu functioneaza izolat, trebuie sa se dezvolte
in cadrul unei culturi puternice si larg raspandite. Aceasta nu poate fi
decat cultura Vinca-Turdas, cu o vechime recunoscuta de circa sapte
milenii, raspandita pe teritoriul de astazi al Serbiei, Romaniei,
Ungariei, Bulgariei si Greciei. Reprezentantii culturii Vinca-Turdas au
fost si inventatorii primelor unelte de cupru. Daca inelul de la Seimeni
apartine culturii Vinca, atunci cum se explica prezenta lui in zona
Hamangia, in care a inflorit cultura cu acelasi nume, distincta de
Vinca?
O explicatie gasita de arheolog ar fi ca este posibil ca aceste doua
civilizatii sa fie una si aceeasi, concluzie care i-ar intriga pe
specialisti. Locul descoperirii, aflat la 500 km de Tartaria, ridica un
alt semn de intrebare: simbolurile s-au perpetuat din Tartaria spre
Seimeni sau invers? Cristian Pintilie presupune ca „reprezentantii
culturii Hamangia, care au creat «Ganditorul» (descoperit in necropola
de la Cernavoda, la aproximativ 5 km de Seimeni), au creat si (sau au
utilizat) scrierea ideografica numita acum scrierea danubiana.
O parte din aceste semne se regasesc pe tablitele descoperite la
Tartaria, amulete purtate de un calator care a ajuns in mileniul V i.H.
prin acele meleaguri”. Calatorul respectiv s-a dovedit a fi o femeie de
circa 55 de ani, dupa cum arata analiza oaselor descoperite langa
tablitele de la Tartaria. Scheletul de femeie descoperit langa tablitele
de la Tartaria provine din perioada 5300-5500 i.H. Dar se poate spune
cu certitudine ca tablitele au fost ale femeii? Daca am sti sigur,
atunci vechimea placutelor ar fi usor de stabilit. Dar tocmai aceasta
este marea controversa a acestor artefacte neolitice: ele nu pot fi
datate.
O alta controversa este legata de mesajul tablitelor. Sunt doar trei,
dar diferite una de cealalta! Una contine o scriere pictografica, alta
una de tip anatolian, iar ultima este o scriere propriu-zisa. Din
pacate, sunt prea putine inscriptii pentru a putea injgheba un alfabet.
Iar o scriere nu poate fi descifrata daca nu se cunoaste ce limba
simboliza. Cu alte cuvinte, protoscrierea de la Tartaria este si va
ramane indescifrabila.